Poveștile Fraților Grimm erau de fapt pentru adulți. În versiunea originală, Rapunzel rămâne însărcinată în urma aventurii cu prințul

Un univers fascinant și definitiv au creat frații Grimm prin poveștile lor nemuritoare, basme îndrăgite de generații și generații, cu elemente magice, creaturi fantastice și lecții morale. Peste 200 de povești au scris nemții Jacob și Wilhelm Grimm, cele mai multe dintre ele fiind preluate din surse orale.

„Hansel și Gretel”, „Albă ca Zăpada”, „Scufița Roșie”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Degețelul Tom”, „Rapunzel”, „Gâsca de aur” și „Rumpelstiltskin” sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute povești ale lor, arhetipuri psihologice și narațiuni fantastice de mare valoare care nu doar că au fost traduse în peste 170 de limbi străine, dar au inspirat o multitudine de adaptări tipărite, teatrale, de operă, balet și cinematografice.

• John Locke, unul dintre primii care a susținut că cititul ar trebui să fie o plăcere…
• Ion Popescu-Gopo, un fel de Ion Creangă al cinematografiei românești

Wilhelm și Jacob Grimm au fost mari iubitori și promotori ai folclorului german și ai tradițiile orale, publicând o colecție de povești cunoscută în cele din urmă drept Basmele lui Grimm, care include povestiri precum cele amintite mai sus. Totuși, deși apar sub numele lor, basme ca Albă ca Zăpada și Rapunzel, de exemplu, nu au fost creațiile de drept ale celor doi, poveștile existând cu mult înainte ca cei doi bărbați să se nască în Germania la mijlocul anilor 1780. De fapt, basmele făceau parte dintr-o bogată tradiție orală – fiind transmise din generație în generație, adesea de femei care căutau să își facă mai plăcute orele din timpul treburilor casnice. Însă odată cu dezvoltarea industrializării, când tradițiile locale dădeau semne că sunt afectate și că se schimbă, cercetătorii, precum au fost și Jacob și Wilhelm, au început o căutare temeinică sperând că vor salva poveștile de la dispariție. Din procesul lor de documentare au făcut parte inclusiv discuții cu rude și prieteni, de la care adunau informații și povești cât mai multe, uneori înfrumusețându-le prin detalii care le purtau amprenta, în ciuda insistențelor acestora că au păstrat informațiile autentice. Cunoscuta colecție de povești a fost publicată de Grimm în 1812, atunci numită Nursery and Household Tales. Mai târziu avea să devină Fairy Tales.

Un aspect interesant este că poveștile nu au fost destinate celor mai mici dintre cititori, având în vedere că printre primele ediții existau istorioare care includeau, fără perdea, elemente sexuale, violență, incest și note de subsol abundente. În plus, nici măcar nu erau însoțite de ilustrații. În versiunea sa originală, Rapunzel rămâne însărcinată cu prințul după o aventură întâmplătoare, iar în Cenușăreasa, surorile vitrege își taie degetele de la picioare și călcâiele pentru a încerca să încapă în condur. Cu timpul, când poveștile au ajuns să fie populare printre copii, ele au fost revizuite, elementele nepotrivite fiind eliminate sau modificate.

„Grimm’s Fairy Tales”, un document cultural important care oferă o fereastră către valorile și credințele unei epoci trecute, a rămas una dintre cele mai influente și recunoscute lucrări literare din istoria poveștilor pentru copii, fiind, în viziunea unor critici literari, depășită doar de Shakespeare și de Biblie în ceea ce privește influența sa culturală.

Jacob Ludwig Karl Grimm s-a născut la 4 ianuarie 1785, iar Wilhelm Carl Grimm la 24 februarie 1786, în Hanau, Germania, făcând parte dintr-o familie numeroasă, cu nouă copii. Tatăl, Philipp Wilhelm Grimm, a fost avocat și funcționar municipal, în timp ce mama lor, Dorothea Zimmer, provenea dintr-o familie proeminentă din Kassel.

Moartea tatălui în 1796 a aruncat familia în sărăcie, forțându-i pe Jacob și Wilhelm să își asume responsabilități de adulți la o vârstă fragedă. Au excelat din punct de vedere academic și au urmat cursurile Universității din Marburg, unde au dezvoltat un interes pentru folclor și filologie. În jurul anului 1807, au început să colecționeze cu seriozitate basme populare, după ce au fost încurajați de prietenul lor Clemens Brentano, poet și romancier german, figură majoră a romantismului german. La 20 decembrie 1812 au publicat prima lor colecție de basme intitulată „Kinder- und Hausmärchen” (Povești pentru copii și casnice), pentru ca între 1812 și 1857, să scoată pe piață șapte ediții diferite ale colecției lor de basme.

În 1830, ambii frați au refuzat să jure credință regelui Ernest Augustus și au fost concediați din posturile lor universitare împreună cu alți cinci profesori, grupul numit cei „șapte din Gottingen” fiind obligat să părăsească orașul. Fără loc de muncă și catalogați drept disidenți politici, frații au fost nevoiți să împrumute bani de la prieteni în timp ce lucrau la colecția lor de povești.

Wilhelm Gramm s-a căsătorit cu Dortchen Wild în 1825; Jacob rămânând singur tot restul vieții sale, însă locuind împreună cu fratele și cumnata sa. Wilhelm a murit la 15 decembrie 1859, iar Jacob, la 20 septembrie 1863.

Frații Grimm, filologi cu pregătire universitară și bibliotecari, au publicat, în afară de colecția lor de basme, inclusiv cărți despre mitologie și lucrări academice despre lingvistică și studii medievale.

Surse:

https://www.nationalgeographic.com/history/history-magazine/article/brothers-grimm-fairy-tales

https://owlcation.com/humanities/grimm-brothers

https://www.theguardian.com/books/2014/nov/12/grimm-brothers-fairytales-horror-new-translation

Vă mai recomandăm să citiți și:

Opere pierdute ale Fraților Grimm, redescoperite în colecția unei biblioteci din Polonia

Povestea mai puțin cunoscută a fraților Grimm, faimoși pentru basmele lor

Povestea fraților criminali Lyle and Erik Menendez

Hans Christian Andersen, cel mai mare povestitor universal, se pare că a murit virgin. Inventator al tăieturilor pe hârtie